Dezamagire..

Ar trebuii sa invat sa astept dezamagirile,sa nu mai am atatea asteptari,ar trebuii sa invat sa nu mai pun suflet in orice,sa nu mai dau atata atentie unor lucruri care nu sunt ale mele.Ar trebuii sa invat sa fiu egoista,sa invat sa pastrez o bucatica din sufletul meu,din energia si ambitia mea si pentru mine.Ar trebuii sa iau oamenii asa cum sunt,sa nu ma mai chinui sa ii inteleg sa ii cunosc,ci doar sa ii vad,sa ii simt putin iar daca sunt ceea ce imi trebuie sa ii pastrez,daca nu,sa fug cat pot.Ar trebuii sa invat ca prietenia nu mai este la fel,acum este doar un truc murdar,unde toata lumea se enerveaza reciproc.Ar trebuii sa invat sa nu imi mai exprim bunele intentii,sfaturile sau parerile,pentru ca par atacuri in fata altor persoane.Ar trebuii sa accept ca nu toti oamenii pot fi adeschisi,sinceri,increzatori,chiar daca din partea mea simt toate lucrurile enumerate.Ar trebuii sa imi pretuiesc mai bine lacrimile,sa nu le mai vars pentru oricine care arunca cu vorbe doar ca sa vada aceste lacrimi.Ar trebuii sa imi pastrez calmul,sa imi domolesc temperamentul vulcanic,sa imi conserv neuronii(neuroni din care in curnad imi v-a ramane doar unul,si acela in coma).Doar eu pot face toate astea pentru mine,sufletul si nervii mei,nu au un "safe mode" pe care sa stiu sa il activez,stiu sa fiu doar EU,un om mult prea deschis,impulsiv,sincer pentru foarte multi din cei ce imi sunt in preajma..dar asa cum am invatat multe luand palme peste bot de la viata,voi invata si lectia egoismului si a nepasarii.Asa nu voi mai fi dezamagita,nu voi mai varsa lacrimi si nu imi voi mai ucide putinii neuroni pe care ii mai  am(inca).